Terapia tulburărilor instrumentale (prevenție)
Considerăm ca având risc pentru tulburări de învățare (tulburări instrumentale) acel copil care prezintă un nivel semnificativ scăzut al abilităților școlare raportat la nivelul așteptat pentru inteligența sa (la grădiniță sau clasa I.-a). Această stare este asociată cu anumite semne atipice în domeniul cognitiv.
Metoda a fost dezvoltată de Meixner Ildikó, care a considerat că un copil cu tulburare instrumentală are nevoie de mai mult timp pentru învățarea scrisului-cititului , decât copii cu dezvoltare tipică. Semnele de risc se pot observa deja la grădiniță și necesită intervenție specifică. Scopul terapiilor este dezvoltarea complexă a abilităților cognitive, pregătirea abilităților de scris și citit, creșterea motivației pentru citit. Principiul fundamental este progresul treptat și acordarea timpului suficient pentru a învăța bazele cititului.
Terapia pune accent pe dezvoltarea limbajului și vocabularului, alcătuirea propoziților, orientarea în spațiu, abilități privind simțul ritmului, mișcărilor și percepției. Etapa următoare este învățarea scrisului și cititului.
Terapia este recomandată când sunt prezente semnele de risc:nu se corectează dislalia fiziologică, sunetele formate nu sunt folosite în limbajul zilnic al copilului, sunetele formate dispar în timp, vocabularul este slab dezvoltat, exprimarea este incorectă, există probleme de concentrare/atenție, probleme de coordonare a mișcărilor fine, orientarea în spațiu și timp este dificilă, simțul ritmului nedezvoltat, copilul nu percepe ritmicitatea și muzicalitatea vorbirii.
Terapiile durează între 30-50 de minute având o frecvență de 1-2 pe săptîmână, în funcție de nivelul de dezvoltare al copilului. Exersarea acasă este o condiție foarte importantă în obținerea eficacității maxime.
Reeducarea dislexiei (tulburări instrumentale)
Se consideră copil cu tulburări instrumentale, care are probleme la învățare (în clasa a II-a): scris, citit și numărare în condiții medii, respectiv dacă în aceste domenii performanța școlară este semnificativ scăzută față de performanța așteptată pe baza nivelului de inteligență.
Grupul țintă în reeducarea dslexiei sunt copii care au fost diagnostizați cu tulburări instrumentale. Metoda a fost dezvoltată de Meixner Ildikó, care o diferențiază de corepetarea materiilor școlare.
Este o metodă de dezvoltare complexă principalul obiectiv fiind de a învăța copilul să scrie și să citească corect. Pentru aceasta este necesară dezvoltarea abilitățiilor psihocognitive, care sunt indispensabile funcționării optime a scrisului și a cititului.
Intervenția terapeutică poate fi de lungă durată, fiindcă în multe cazuri copilul trebuie să reînvețe literele pe care le confundă. Este important ca părinții să înțeleagă: confundarea literelor în scris și citit este doar un simptom al dislexiei, copilul nu greșește intenționat.
Terapia pentru reeducarea dislexiei este recomandată când se constată următoarele semne de risc: confundarea literelor, omiterea și/sau adaugarea de litere și silabe, lentoare în citire, probleme de înțelegere a textului, vocabular sărac, exprimare incorectă, greșeli gramaticale, greutăți în găsirea cuvintelor potrivite. Scrisul este dezordonat, indescifrabil, caietul este mâzgălit, confundă literele de tipar cu cele scrise cursiv.
Terapiile durează între 30-50 de minute având o frecvență de 1-2 pe săptîmână, în funcție de nivelul de dezvoltare al copilului. Exersarea acasă este o condiție foarte importantă în obținerea eficacității maxime.
